CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

[p. 71]

5.2. Ceramica arealelor periferice

Prin areale periferice înţelegem aici teritoriile exterioare Imperiului Roman, care învecinează Muntenia şi care pot face obiectul unei referinţe culturale. Pentru a avea o ordine a expunerii, voi începe cu Moldova.

5.2.1. Botoşana

Dintre loturile moldovene, cel mai reprezentativ este cel de la Botoşana[5], cu un total de 37 recipiente, din care 23 întregi. Materialul ceramic este împărţit, ca şi restul inventarul arheologic, în două etape de locuire, prima datată, larg, de la jumătatea sec. V la jumătatea sec. VI, iar a doua etapă – în secolul următor. Primei etape aparţin 21 de vase, din care 5 lucrate la roată, iar restul de 16 – celei de a două etape, din care, probabil, unul singur este realizat pe roata olarului. Clasificarea morfologică rezultată din analiză (Anexe, p. 143-145) este deosebit de fragmentată, rezultat – cred – al diversităţii morfologice. Acest fapt a făcut ca Botoşana să figureze, în tabelele de analogie relativă, cu nu mai puţin de 22 grupe şi subgrupe. Să vedem, în continuare, rezultatele analogiei relativei:

- la poziţia 160, grupa Bts 7a (ambele specii tehnologice) se găseşte într-un complex analogic cu o grupă din Polonia (1d), două grupe regionale din Câmpia Română (14a – cu care este identică - şi 2b) şi cu două grupe de la Ciurel (una mixtă, una arhaică); de remarcat că gr. CR 14a este una dintre cele mai reprezentative (mai ales la Ciurel, dar şi la Budureasca şi în toate siturile de la Dulceanca);

- la poziţia 173, grupa Bts 9 (ceramică lucrată cu mâna) este analoagă unei grupe de la Garvăn-Popina (Bulgaria, jumătatea sec. VII);

- la poziţia 228, grupa Bts 4c este analoagă grupei Soldat Ghivan 4d; ambele grupe sunt realizate pe roată;

- la poziţia 306, grupa Bts 11 (roată lentă) este analoagă vaselor realizate la roată în aşezarea Bratei 2, nivelul b (început de sec. VII);

- la poziţia 393, grupa Bts 1 (ceramică lucrată cu mâna) este analoagă unei grupe regionale slave (CSV 14a, cu reprezentare medie în Slovacia, la Raşcov – în vecinătatea bucovineană, în Ucraina şi în stepele nomazilor) şi grupa Penkovka 3; de remarcat diferenţa, între grupa de la Botoşana şi grupele slave, semnalată pe coloana SU (diferenţa unghiurilor marginii), mai mare la Botoşana, ceea ce poate face diferenţa între ceramica slavă şi cea de tradiţie romană, în această perioadă; în ciuda acestei diferenţe, grupa 1 de la Botoşana are trăsăturile unui grup bine constituit de vase din lumea slavă, nu are analogii în restul bazinului carpatic, deci poate fi considerată un produs cultural slav; este interesant de relevat, de altfel, că din cele 4 exemplare de la grupa 1, 3 aparţin celei de a doua etape (deşi inferioare numeric, pe ansamblu), adică în cea în care autorul săpăturii consideră că în aşezare îşi face loc un factor cultural slav;

- poziţia 502 aduce o altă întâlnire bucovineană: grupa Bts 2a şi grupa 18 de la Raşcov, ambele ceramică lucrată cu mâna;

- poziţia 518, grupa Bts 3b (ceramică lucrată cu mâna) este analoagă grupei regionale slave CSV 11b (cu unic reprezentant în grupa Penkovka 7); analogia cu grupa Oltenia 11 este îndepărtată;

- poziţia 789, grupa Bts 6 (mixtă) este analoagă grupei Ciurel 3a (o piesă, ceramică lucrată cu mâna);

[p. 72]

- grupa Bts 4c revine (poz. 841), repetând analogia cu Soldat Ghivan, la care adaugă, cu o binevenită completare, grupele Chilia-Militari 3 şi Mogoşani 6 (toate ceramică lucrată la roată, inclusiv Botoşana);

- la poziţia 906, grupa Bts 7b (ceramică lucrată cu mâna) este analoagă grupei slave CSV 4a (care conţine 3 exemplare din Ucraina şi un exemplar de la Raşcov); piesa de la Botoşana este creditată a aparţine nivelului prim de locuire; dacă atestăm această analogie ca fiind un produs real al lumii slave (prezenţa foarte subţire a grupei nu permite însă nici un fel de atestare clară) atunci trebuie să admitem că influenţa slavă s-a extins asupra nordului Moldovei înainte de jumătatea sec. VI (ceea ce, de fapt, nu este exclus);

- la poziţia 1050, grupa Bts 5b (ceramică lucrată la roată) este analoagă grupei Mogoşani 1b;

- la poziţia 1059, grupa Bts 11 (ceramică lucrată la roată) revine (v. supra) cu analogia (destul de depărtată) a grupei Noşlac 3b (ceramică lucrată cu mâna), despre care ştim deja că are bune analogii în lumea romană.

Aici se încheie seria analogiilor, cu concluzii, cred, foarte interesante: rata de integrare este de 45,5% (10 din 22), ceea ce poate fi considerat mult pentru un sit din afara zonei cercetate. Poziţia geografică este totuşi favorizată, existând între loturile de referinţă două obiective din vecinătate, respectiv Codân şi Raşcov. Interesant este că deşi loturile de referinţă au acelaşi ordin de mărime, iar distanţa până la cele două situri din nordul Bucovinei este cam aceeaşi, analogiile relative nu au consemnat analogii decât pe direcţia Raşcov (de 3 ori; Codânul lipseşte din lista de mai sus). Anticipând rezultatele unei cercetări care nu a fost deocamdată expusă, să spunem că integrarea sitului de la Raşcov în lumea slavă este substanţial mai ridicată decât a aşezării de la Codân. Aceste două serii de fapte, legate, conduc la concluzia că şi Botoşana este conectată la lumea slavă, cel puţin în parte. Să vedem cum se grupează analogiile:

- 5 din 10 analogii adresează fie grupe de factură romană sau influenţă romană (Chilia-Militari, Mogoşani în două cazuri), fie grupe din Muntenia secolului al VI-lea, realizate măcar parţial cu roata, fie grupe din Transilvania care au dovedite legături cu lumea romană (într-o enumerare parţială, Bratei este legat de grupe de la Iatrus, iar ceramica arhaică de la Noşlac este legată de ceramica romană provincială de la Soporu de Câmpie); demn de remarcat este că toate grupele de la Botoşana care au astfel de legături sunt realizate fie exclusiv, fie măcar parţial cu roata olarului;

- 4 din 10 analogii adresează grupe de certă apartenenţă la lumea slavă (am eliminat cazul grupei Bts 7a cu Polonia 1d, acesta fiind un produs rătăcit, de factură originar romanică), între care revin frecvent termenii Raşcov (de 3 ori; numai grupe bine corelate lumii slave), Ucraina (de două ori), Penkovka (de două ori) şi Slovacia (o dată); geografic aceste analogii au o înclinaţie răsăriteană bine conturată; toate grupele din această categorie, de la Botoşana, sunt realizate prin modelarea manuală;

- 1 caz din 10 vine să completeze imaginea istorică: o grupă a optat pentru o analogie solo – Garvăn-Popina (Bulgaria, mijlocul secolului al VII-lea).

Mai clar de atât – nu se poate! Ceramica lucrată la roată este de tradiţie – nu numai tehnologică, dar şi morfologică – romană (iată deci că problema romanizării Moldovei de Nord nu există, cel puţin nu când discutăm ceramică). Ceramica lucrată cu mâna pare, din contră, în captivitate slavă; spun “pare” fiindcă mai mult de jumătate din materialul analizat nu a relevat nici o analogie, deci nu furnizează nici o informaţie (augumentarea bazei de date cu situri moldovene ar clarifica misterele). Grupele lucrate cu mâna care au găsit analogii - au certe asemănări în lumea slavă. Ce se întâmplă, deci? Situaţia merită discutată, în primul rând fiindcă este nesperat de clară, în al doilea rând fiindcă am putea să o mai întâlnim. Drept este că, de aici, lucrăm doar cu ipoteze, care să explice cât de cât mulţumitor starea de fapt constatată. Sunt doar două ipoteze: fie ne aflăm în prezenţa unei populaţii mixte (în aşezare, fiindcă în zonă oricum răspunsul este afirmativ), eventual chiar cu familii mixte, fie aşezarea este mai mult sau mai puţin curat slavă, dar beneficiază de serviciile unor meşteri olari, care produc olăria de tradiţie romană. A doua variantă pare să facă mai mult sens, fiindcă femeile (provenite, teoretic, din populaţia locală) nu au calificare de a produce ceramica la roată, iar dacă totuşi ar fi fost acolo, ar fi trebuit să se trădeze prin forme tradiţionale (dacice – cu un termen generic, respectiv costobocice, sau chiar de origine romană), ceea ce nu se întâmplă decât în cazul unei singure grupe, mixte tehnologic.

[p. 73]

Nu ştiu dacă ipoteza formulată este cea corectă, dar, în actualul stadiu al informării, este singura care corespunde realităţilor de pe teren. Desigur, multe alte argumente arheologice se pot aduce, iar o ipoteză bazată strict pe morfologia ceramică nu este în sine suficientă. Prezenţa în aşezare a unor fibule de tip romanic ar putea indica contrariul (deşi acestea spun mai mult despre originea meşterului, decât despre originea purtătorului). Existenţa unui mic vas [lucrat cu mâna!], cu inscripţii (posibil paleocreştine), foarte asemănător cu un exemplar de la Dulceanca – ar putea fi o a doua problemă. Prezenţa armelor în aşezare ar putea spune ceva despre profilul ocupaţional al locuitorilor, ş.a.m.d. Nu mi-am propus însă, în acest capitol, să trag nici un fel de concluzie, fiind mult prea timpuriu. Aici discut doar realitatea ceramicii şi concluziile care sunt sugerate de acest studiu.

În baza de date există alte câteva loturi moldovene restrânse. Putinţa acestora de a ne lumina este limitată, ca şi posibilitatea noastră de a ne exprima în ceea ce le priveşte. Cu aceste menţiuni necesare, să facem un scurt tur de orizont:

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – Dolheştii Mari

---

[5] TEODOR D. 1984. Vezi şi Anexe, Secţiunea IV, H, p. 143-145.